''Cand esti incordat, fii sigur ca nu tu lucrezi ci ratiunea si tot ceea ce afirmi este vorba-n vant. Am ajuns la un punct esential in programare. Acestea se fac intotdeauna atunci cand esti fericit si foarte fericit. Mintea este atunci intr-un moment de putere, are acea inertie pozitiva, e generoasa, iti da si tie ce ii mai ceri. In momentele plictisite, serioase, seci, omul este de fapt foarte suparat, enervat si incrancenat desi se abtine sa se manifeste in exterior. In epocile salbatice ar fi urlat ca leul in jungla. In aceste momente puterea mentala este lesinata si anevoioasa. Ar fi chiar indicat sa faci acele afirmatii creatoare in cele mai fericite momente ale tale. Unele mi-e rusine sa le citez..., dar macar cand te arunci in pat sa-ti primesti binemeritata odihna, cand mananci, cand savurezi o cafea, o tigara, etc.
Mai este o metoda, meditatia, dar este foarte-foarte grea pentru ca este foarte-foarte usoara.
''Legea vibratiei'' afirma ca ''Totul se misca. Nimic nu sta. Totul vibreaza'' si imi dau voie la o alta exprimare '' Tot - ceea ce realizezi constient - se amplifica. Nimic nu stagneaza nici nu dureaza o vesnicie. Totul vibreaza, se modifica, alterneaza. Starea este tranzitorie, o imagine in continua modificare, chiar si prin constientizare''.
De aceea, in cele mai ciudate momente ale tale nu dispera. Extremele se ating. Dintr-un zero, printr-o simla rasucire, obtii un opt. Nu-i nici un fel de speculatie. Este doar un punct de vedere, al tau. Cand atingi limita rezistentei tale se produce ''intentia universala'' asupra ta. Dar avem de a face cu o fiinta foarte rezistenta, omul. Acesta permanent se adapteaza de la rau, la mai rau. Chestiunea punctului de echilibru se situeaza in constiinta ta. Cand tu refuzi sa mai lupti, sa te mai gandesti la o problema pe care nu ai rezolvat-o nicicum sau mai tare ai incurcat-o, ''las-o asa''. Daca nu poti, recunoaste si mai bine solicita cu toata rusinea si orgoliul sfaramat: ''Doamne, fa-o, desfa-o, fa orice ca eu am capitulat!'' Poti sa fii convins ca se rezolva. Asa se si dorea, sa renunti la logica cand descoperi ca nu toate situatiile sun logice si as indrazni sa spun ''totul este paradoxal'', ''nimic nu este logic'' decat raportat la punctele de vedere complementare. Numai cand privesti si de ''sus'' si de ''jos'' lucrurile pot deveni intregi, logice. Daca nu, logica este subiectiva. ..............................................................................................................................................................
Daca in desavarsirea ta, esti rau sau protestezi, cauti sa lupti, te temi sau te aperi, mintea ta da putere partii adverse. Concursul pare aparent de nervi. Cine ii are mai tari, castiga. In fapt este doar puterea mintii tale care o acorzi sau nu exteriorului, imaginii care nu iti place, te deranjeaza, te enerveaza, etc.
Daca in credinta ta, in fata inevitabilului, iti mentii calmul, relaxarea, atentia, bunavointa si reusesti sa fii indiferent fata de orice ar putea urma... ai invins. ''Esti Zeu!'' nu-ti mai pasa de nici o iluzie. Ai scapat de frica de bau-bau, de moarte, de suferinta, de orice te poate deranja. Este un examen pe care inevitabil il va trece fiecare. Cineva spunea cu mii de ani in urma ''si ultimul vostru dusman va fi moartea'', tot el afirma ''incercati, eu am invins, am biruit lumea!''
Credinta este inconstienta. Nu-ti poti impune sa crezi ceva. Iti poti impune in timp sa iubesti pe cineva, intai il tolerezi si apoi te obisnuiesti, chiar si cu un obiect, o persoana sau o situatie. Insa in fapt nu se stie niciodata daca iti place cu adevarat sau admiti ca este singura posibilitate. In concret, cred ca deja ti-ai demonstrat ca repetitia te-a determinat sa accepti si anumite aspecte nu tocmai ideale, dar cu timpul chiar au inceput sa-ti placa, sa crezi in ele. Mentalul reactioneaza prin asimilatie sau dezasimilatie fata de ceea ce ii oferi, ca un transplant sau ca o grefa. O poate mentine sau o poate respinge. Dar acesta este singurul loc in care iti poti impune decizia si vointa cu convingere, sa nu respinga ceea ce tu accepti.
Mentalul este ''Principiul Director'' format din cele sapte legi universale. Acestea in esenta intruchipeaza puterea absoluta, suprema. Credinta este valul de forta inconstienta al mintii care se aplica imaginilor cu care tu umbli. Indiferent ca le respingi, ca le condamni, ca le doresti sau le admiri. Ceea ce mentalizezi tinde sa devina o proiectie exterioara. Credinta este fundamentata pe experienta, pe cunoastere, pe intuitie, pe insistenta, pe imaginatie, pe ceva cat mai pertinent, mai rezistent si mai etern, care se aplica in toate directiile.
De aceea sunt de evitat imaginile care ne indispun sau nu ne intereseaza. Ceea ce ne este necesar va reveni cu insistenta, pana ii vom acorda atentie.... Pledez pentru creatia de imagini complementare. Mintea are acea putere de a imagina si reversul situatiilor, de orice natura ar fi ele. Atata vreme cat o imagine are doua polaritati, putem insista sa privim doar polaritatea care ne implineste, ne convine sau ne satisface. Singurul mod in care putem verifica efectul acestui mod de actiune subtila este incercarea practica. Este o incercare destul de subtila, dar tot practica sau aplicatie se cheama. Pentru asta numai meditatia ne poate ajuta. Pentru cei mai rationali primul pas ramane tot repetitia de cuvinte ''afirmatii vindecatoare'', mantre. .......''
Multumesc Angelei, draga mea prietena pentru redactarea acestui fragment.
Soare-n suflet si-n priviri! (afirmatie preluata de la o fiinta minunata, multumesc Florin)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu