miercuri, 27 octombrie 2010

SPIRITUL LIBER

Citate aparute in cartea
 Spiritul Liber - maxime şi aforisme - Fundaţia Cultural-Știinţifică *Mercur* Cluj-Napoca, 2006


Spiritul liber este precum vântul: se strecoară pretutindeni. El poate fi oprit să intre într-un loc, dar nu poate fi împiedicat să ajungă acolo unde inima îi cere.

Spiritul liber e precum apa: blând prin prezenţă, destoinic prin răbdare, puternic prin forţa interioară, tăcut în marea-i trecere.

Spiritul liber este precum gândul: nu stă o clipă locului. Pentru el mişcarea înseamnă viaţă, iar viaţa – esenţa progresului: să ajungi de unde eşti acolo unde trebuie să fii.

Spiritul liber este precum timpul: trebuie să preţuieşti fiecare clipă petrecută cu el pentru că fiecare clipă este deopotrivă intensă şi valoroasă. El trece cu fiecare grăunte din clepsidra gândului şi nu mai revine niciodată acolo. Altfel n-ar mai fi spirit liber.

Spiritul liber nu se întristează niciodată, pentru că bucuria lui este lumina lumii.

ÎNDEMN PENTRU SUFLET



Înalţă-te suflete în crucea firului de iarbă de sub talpa făpturii tale, să vezi măreţia rostului şi splendoarea gloriei ce te aşteaptă chiar înainte de a porni pe drumul devenirii.


Coboară-te suflete în abisul gândului pentru ca din netihna lumii să zămisleşti dorul de nefiinţă şi din trupul pământului să dai glas simfoniei vieţii.


Arată-te suflete la porţile neantului căci ascunsă este vrerea zilei de mâine şi numai tu îi poţi decide soarta, tot aşa precum tu singurul eşti cel ce naşte destinul timpului.


Revino suflete în matca lucrurilor şi din fluviul vieţii fă cale pentru legea firii, iar la temelia universului aşează dorul speranţelor tale nezămislite încă.


Împărtăşeşte-te suflete cu nopţile conştiinţei şi destăinuie vrerea ta visului zorilor, astfel ca toate faptele fiinţei eterne să rămână, peste cele îndelung trecătoare ale nemuririi.


Adapă-te suflete din seva păcatului şi nu te zgârci la cupa amărăciunilor, căci orice virtute a fost mai întâi lut al existenţei şi abia apoi cale divină spre lauda învingătorului.


BINECUVÂNTARE


Fie ca rodul destinului să-mbrace haina spicului de grâu, pentru ca deopotrivă oameni şi păsări şi vite şi gâze să se cuprindă strâns în feeria secerişului.


Fie ca marginile cerului să nu poată atinge niciodată apele pământului, pentru ca visul celor plecaţi pe mare şi speranţa celor de acasă veşnic să rămână împreunate.


Fie ca templul zilei de ieri să fie slăvit în mijlocul cetăţii, pentru ca ziua de mâine să vină în pelerinaj la sufelutul omului cu darurile vieţii.


Fie ca soarele lumii să se retragă în cerul său din când în când, pentru ca ochii fiinţei să poată contempla gloria stelelor de pe firmamentul sufletului său.


Fie ca ruga vulturilor să poposească la urechea timpului şi dansul fluturilor să cuprindă noaptea raţiunii, pentru ca fiul omului să revină pe pământul fraţilor săi uitaţi lor.


Fie ca nici un munte să nu se înalţe mai sus dcât el însuşi şi nici o vale să nu coboare mai jos decât durerea lumii, pentru ca taina cerului şi visele omului să-şi fie mereu aproape.


Fie ca nimic să nu rămână aşa precum este şi nici un lucru să nu devină ceea ce a fost, pentru ca orice reîntoarcere la izvoare să găsească mereu apa vieţi proaspătă.


Dăruind, veţi obţine – stă scris în Cartea Sfântă. Dar dacă ne dăruim pe noi înşine, cine să mai rămână pentru a primi recompensa? Iată problemă de meditaţie pentru noii scriitori de Cărţi Sfinte. Căci omul de astăzi nu e un simplu nemuritor de rând – un comerciant într-ale vieţii; ci un adevărat cezar; ori dăruieşte totul, începând cu sine şi atunci nu vrea nimic în schimb; ori refuză gestul simplist al debarasării de lucruri spre a-şi asuma responsabilitatea şi efortul punerii lor în Lucrare. Căci e uşor să dăruieşti talantul ce tocmai l-ai primit de la viaţă, dar misiunea ta, Omule, este de-al înmulţi şi-a dărui vieţii numai diferenţa. Cu viaţa nu poţi negocia niciodată. Regulile ei sunt simple şi clare: îi dai, îţi dă; îi iei, îţi ia. E ca o maşinărie uriaşă la scara întregii naturi. Dar poţi negocia, cu Cel ce se ocupă de bunul mers al acestei infailibile maşinării, cu Cel ce poate face ca viaţa ta să fie aşa cum vrei. Însă pentru aceasta trebuie ca mai întâi să vrei, cu toată fiinţa ta, adică să te dedici, să te dăruieşti întru totul acestui proiect numit propria ta devenire. Până la urmă acelaşi mecanism inefabil; atâta doar că acum nu mai este „voia sorţii”, ci rodul muncii tale. Rezultatul poate fi acelaşi ori altul, nu are importanţă. Ceea ce contează e faptul că abia de acum, în afara acestui rezultat şi independent de el, eşti tu.


Omul este Corăbier pe Marea Vieţii, iar Vânturile Transformărilor suflă din toate direcţiile; şi ele nu sunt nici bune, nici rele, aflându-se dincolo de orice dualitate. Ínsă pot sprijini ori înfrâna mersul Corabiei. Totul depinde de Corăbier: de locul unde şi-a propus să ajungă, de cunoştinţele sale de navigaţie, de măiestria în a mânui cârma şi velele spre a se folosi de cât mai multe din puterile Vânturilor şi mai ales de a înţelege Graiul Mării, limbajul în care aceasta îi dă de ştire în fiecare moment despre Calea ce trebuie urmată. Chiar dacă acest limbaj nu se găseşte în Manuale, el poate fi totuşi deprins de la alţi Corăbieri şi poate fi recunoscut în Vocea tainică a Fiinţei noastre interioare. Pentru că acolo ne vorbeşte tuturor Cel ce trasează destinele Mării şi rosturile Vânturilor dar mai ales veghează ca rutele Corăbierilor să nu sfârşească în naufragiile Pustiirii de Sine. Întrucât el ştie că fiecare dintre noi suntem purtătorii unei comori ce se doreşte sporită spre folosul întregii Umanităţi, al Vieţii şi-al Fiinţei Corăbierului iar nu risipită pe plajele speranţelor deşarte. Mai trebuie doar ca şi noi să dăm socoteală despre aceasta!

joi, 15 iulie 2010

Aivanhov - Relatiile de dusmanie

"1. URA CREEAZA LEGATURI LA FEL DE PUTERNICE CA DRAGOSTEA

Cind detestati pe cineva este exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti, o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea. Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai ve]deti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l uriti,va legati de el cu lanturi pe care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga de persoana pe care-o uriti. Este la fel ca in dragoste, dar bineinteles, legatura este diferita.
Dragostea va va aduce unele lucruri si ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea.

2. IUBIREA CA MIJLOC DE APARARE

Ca sa va puteti apara de inamicii vostri, iubiti-i. Daca-i detestati, ii dispretuiti sau ii dusmaniti, aura voastra s-a rupt si prin aceste sparturi se stabileste o comunicare cu tot ce este negativ, daunator in ei si astfel primiti rautatile lor, ura lor, care odata intrata in voi, incepe sa va distruga.
Din aceasta cauza Iisus a spus "Iubiti-va dusmanii". Iisus cunostea aceste legi, stia ca atunci cind urim pe cineva, devenim vulnerabil. Pentru a ne apara trebuie sa intram in inatacabila fortareata a iubirii. Sa ne iubim
dusmanii este unul din lucrurile cel mai greu de realizat, dar este singura cale de a ne apara de ei.

3. UTILIZAREA JIGNIRILOR CA PE UN PRILEJ DE EVOLUTIE SPIRITUALA

La cea mai mica jignire, cea mai mica ofensa, natura voastra inferioara va spune: "Da-i o lectie, musca-l, sparge-i gura!" iar voi alergati repede sa-i executati sfaturile. In timp ce natura voastra superioara va spune "Nu te preta la asta, batrine, asa e, dar tu trebuie acum sa profiti de ocazie pentru a o transforma, a sublima acest afront; tu esti alchimist, vei scoate aur! Si asa si este voi primiti o ofensa, o critica nedreapta, natura
voastra superioara va mai spune: "De ce sa plingi ore intregi cind ai ocazia sa te pui pe lucru? chiar ar trebui sa multumesti Cerului, pentru ca aceasta persoana a fost trimisa sa-ti dea posibilitatea sa cresti, iar tu stai aici
si bocesti?"

Discipolul nu urmeaza sfaturile naturii sale inferioare, el nu vrea sa ramina mereu ofensat, nervos, slab, sentimental, capricios, dezechilibrat, degradat , dezordonat, haotic, de aceea el cauta in tot ce i se intimpla un
element pozitiv pentru a se pune pe treaba.

4. O METODA DE A IERTA

Cel care este slab si sarac spiritual nu poate ierta, el cauta sa se razbune. Pentru a-l ierta pe cel care v-a facut rau, trebuie sa deveniti mare, bogat, puternic, luminos; sa va spuneti : "Trebuie sa-l iert pentru ca
bietul nu stia in ce situatie se afla facind raul, legile justitiei divine sunt implacabile si va suferi pentru a repara raul facut. In timp ce eu, chiar daca sunt victima, sunt privilegiat pentru ca lucrez pentru bine, pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru lumina".Si gindind astfel, comparind intreaga splendoare in care traiti alegind drumul binelui cu mizeria si intunericul celor care sunt nedrepti si rai, emanind sentimente de mila, intelegere si dragoste, prin stapinire de sine. Aceasta generozitate la care nu ati putea ajunge pe nici o cale, o puteti dobindi usor astfel.

Unii vor spune: "Dar aceasta atitudine seamana mult cu cea a fariseului din Evanghelie care se ruga in templu multumind Domnului ca nu este ca restul oamenilor si mai ales ca plebeul care sta ingenunchiat mai incolo ; acesta este orgoliu!" Niciodata! Fariseul se lauda ca postea de doua ori pe saptamina, ca dadea zeciuiala din toate bunurile sale si il dispretuia fara motiv pe plebeu care era mai bun, poate, ca el. Atitudinea de care va
vorbesc este diferita. Va spun ca daca sunteti o victima a unor calomnii sau nedreptatiti, recunoscind toate splendorile pe care Dumnezeu vi le-a dat in timp ce dusmanul vostru a fost privat de ele, trebuie sa intelegeti ca in realitate voi sunteti privilegiati. Pentru moment inamicul vostru triumfa, se subintelege, a reusit sa va faca rau, dar totusi el este de plins asa cum sunt toti cei care fac rau fiindca intr-o zi justitia divina ii va pedepsi
intr-un fel sau altul.

Vedeti, este cu totul altceva, si in acest sens trebuie sa intelegem cuvintele lui Iisus : "Tata, Iarta-i ca nu stiu ce fac".

5. A INVINGE DUSMANII RIDICINDU-VA DEASUPRA LOR

Gindim ca ne putem debarasa de un dusman, ca l-am putea invinge, vorbind fara incetare impotriva lui. Ei, nu! nu ne putem invinge dusmanii purtind peste tot imaginea lor; mai devreme sau mai tirziu, ei vor fi invingatorii. Nu-i putem invinge pe cei rai prin rautate, calomniatorii prin calomnie, gelosii prin gelozie sau pe cei furiosi prin furie pentru ca prin acestea ne identificam cu ei, devenim egali cu ei intram in aceeasi categorie.

PENTRU A NE PROTEJA, PENTRU A FI INVULNERABILI, TREBUIE SCHIMBAT NIVELUL,
FRECVENTA, DECI NU RAMINETI IN ACELASI VIBRATII, ACELEASI SLABICIUNI,  ACELEASI EMANATII ALE INAMICULUI VOSTRU, PENTRU CA, DACA ESTE MAI PUTERNIC, VA VA ATINGE. TREBUIE SA URCATI , ADICA SA ATINGETI REGIUNILE CELE MAI NOBILE, MAI PURE, MAI LUMINOASE. ODATA CE ATI URCAT PRIN VOINTA, MEDITATIE, RUGACIUNE, DUSMANUL VOSTRU NU VA MAI POATE ATINGE PENTRU CA VIBRATIILE VOASTRE SUNT DIFERITE DE ALE SALE. SI DIN MOMENT CE SUNTETI PROTEJATI, BARICADATI CU LUMINA, IUBIRE, PUTEREA CEREASCA, NU NUMAI CA GINDURILE RELE NU VA VOR PUTEA ATINGE, DAR SE VOR INTOARCE IMPOTRIVA LOR SI-I VA ATACA, II VA STRIVI.

Iata cum Initiatii, inteleptii, Marii Maestri si-au invins dusmanii. Ei traiesc o viata atit de pura, de nobila, de cinstita, stralucitoare, ca toti cei care se-ndirjesc impotriva lor isi vor sparge capul mai mai devreme sau mai tirziu, pentru ca exista un soc prin ricosare. Aceasta ricosare nu se poate produce daca sunteti exact ca dusmanii vostri, adica slab, rau, senzual, in acel moment primiti toate murdariile pe care ei vi le trimit.
Dar daca va aflati mult mai sus, viata pe care o duceti devine pentru voi o protectie : trimite inapoi tot ce este rau, negativ, celui care a trimis.

Deci, daca vreti sa fiti protejat, aparat, in siguranta fata de tot ceea ce se spune sau se face impotriva voastra, trebuie sa va schimbati viata, sa va situati la un alt diapazon, intr-o alta regiune unde veti fi invulnerabil."

Fragment din Omraam Aivanhov  -  (http://drumuricatretine.wordpress.com/)