miercuri, 20 ianuarie 2010

BOLI, NECAZURI ŞI SUFERINŢE PROVOCATE DE RELAŢIA ÎN CUPLU

Este important ca cei doi parteneri de viaţă să înveţe să-şi împărtăşească orice supărare din viaţa lor, ca doi prieteni. Aceasta presupune să-ţi asumi răspunderea pentru tot ce ţi se întâmplă. Dacă-ţi asumi răspunderea de a culege ce ai semănat, vei privi situaţia dintr-un punct de vedere complect diferit. Dacă e o situaţie care apare în mod curent în viaţa ta întreabă-te ce anume din atitudinea ta provoacă acea reacţie la soţul tău. E mai bine să-ţi asumi răspunderea decât să te înfurie felul lui de a reacţiona. Asumându-ţi responsabilitatea, emoţiile tale se vor risipi încetul cu încetul. Furia pe care o simţi faţă de soţul tău va dispărea. Astfel îl vei vedea pe soţul tău în cu totul altă lumină. Legea responsabilităţii ne învaţă să acceptăm că tot ce ni se întâmplă, e rodul faptelor şi gândurilor noastre.
De regulă, purtarea soţului dvs. este o reflectare a stării dvs. interioare. Învăţaţi-vă să vă iubiţi soţul cu toate neajunsurile lui. Când veţi simţi schimbarea în interiorul dvs. atunci ele vor fi urmate şi de schimbări în sufletul soţului tău.
Dacă o femeie te urăşte, această ură te va străpunge doar în cazul în care eşti purtătorul unui program similar îndreptat împotriva ei. Dar dacă femeia te adoră la nebunie ea te distruge cu forţă şi mai mare şi iarăşi eşti ameninţat de nenoriociri şi boli. Însă şi într-un caz şi în celălalt vei fi protejat dacă nu vei avea supărări lăuntrice la adresa femeilor. Dacă o femeie este nebună după tine, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te îndrepţi către Dumnezeu. Este unica modalitate de a te salva.
Dacă femeia îşi iubeşte soţul fiindcă acesta este bogat ea se agaţă prin această iubire de banii lui de zece ori mai puternic. În această situaţie soţul îşi pierde banii sau sănătatea şi viaţa. Dacă ea îl iubeşte că e bun familist, atuci el se poate îmbolnăvi şi muri. Dacă ea îl iubeşte că el este capabil şi inteligent el ar trebui să aibă parte de înşelăciune şi insuccese sau va trebui să-şi piardă aptitudinile. Dacă femeia iubeşte un bărbat pentru că acesta este spiritual, nobil, el începe să se poarte josnic.
Femeii ancorate în relaţii şi trufie i se dă drept iubit un om căsătorit, pentru că însăşi această situaţie distruge trufia şi idolatria familiei, acţionând pozitiv asupra sufletului ei. Cu cât o femeia aşteaptă mai mult de la un bărbat, cu atât mai dureros va fi eşecul dorinţelor sale.
O femeie frumoasă, sensibilă, pătimaşe, alături de un bărbat slab degenerează. Dorinţele vor depăşi iubirea şi rapid vor începe să dea naştere la agresivitate.
Cu cât bărbatul iubeşte mai mult o femeie, cu atât mai mult se va teme de înşelare sau impotenţă. În acest caz fericirea se transformă în suferinţă şi, apoi, începe degradarea. Cu cât un sentiment este mai puternic cu atât mai multe suferinţe se ascund în spatele său.
Iubirea de Dumnezeu este singura posibilitate de a fi întotdeauna fericit.
Cu cât iubim mai mult femeia, cu atât îi suntem mai puţin pe plac, deoarece ţelul dvs. fiind posedarea femeii, a frumuseţii trupului ei, primind toate acestea, fie sentimentele se vor răci brusc, fie posedând-o veţi fi tot mai gelos şi o veţi urî, fie vă veţi îmbolnăvi şi veţi muri.
Când în cei doi soţi se adună resentimente, neîncrederea, suspiciunea şi mânia, acestea slăbesc şi epuizează unitatea cuplului. Ura dezbină ceea ce uneşte iubirea. Rugându-se împreună doi iubiţi se vor armoniza la toate nivelurile fiinţei lor şi vor rămâne mereu împreună.
Să nu vă mustraţi soţul pentru faptele din trecut, căci dacă nu v-aţi schimbat dvs. nu puteţi schimba nici trecutul. Dacă vă veţi educa soţul amplificându-i complexul de vinovăţie şi regrete îl veţi ucide cu o astfel de pedagogie. În procesul educaţiei esenţialul nu este pedeapsa pentru cele înfăptuite deja ci prevenirea repetării aceleiaş fapte.
Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii. Iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de hepatită sau cancer hepatic.
Dacă femeia are o agresivitate subconştientă faţă de un bărbat, bărbatul respectiv va fi atras de băutură, pentru a se apăra. Până când nu-l veţi accepta lăuntric şi nu-l veţi ierta pe omul iubit care bea va fi greu să contaţi pe o viaţă de cuplu.
Dacă pentru femeie principala fericire este plăcerea sexuală, bărbatul respectiv fie moare, fie suferă o boală grea, fie devine impotent.
Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult.
Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.
Dacă un bărbat consideră că este superior femeii înseamnă că el este deja bolnav. Şi cu cât va încerca mai tare să susţină această orientare cu atât mai repede bolile îl vor răpune.
Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.
Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.
Dacă blocaţi libertatea partenerului / partenerei dvs. de cuplu vă blocaţi practic propria libertate, căci sunteţi implicat direct. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.
Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit.
Iertarea este cheia succesului în fiecare relaţie. Dacă tu şi cealaltă persoană vă iertaţi reciproc puteţi trăi împreună cu succes, chira dacă nu aveţi prea multe în comun.
Cei care divorţează de soţiile lor atunci când sunt sătui de ele , dar şi din oricare motiv diferit de infidelitate comit adulter. Oricine se căsătoreşte cu o femeie divorţată din orce alt motiv diferit de adulter comite un adulter. Două fiinţe care se căsătoresc trebuie să-şi fie fidele una celeilalte.
Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul.

NECAZURI ŞI SUFERINŢE GENERATE DE GELOZIE

Gelozia nu e nimic altceva decât ataşamentul faţă de relaţii, de dorinţe şi, în cele din urmă, faţă de viaţa însăşi. Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.
Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea.
Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.
Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios, bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.
Gelozia este o ancorare în relaţii şi, cănd acestea se rup, omul resimte o teribilă groază de ură sau lipsa dorinţei de a trăi.
Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa.
Pretenţiile faţă de cei apropiaţi, gelozia şi blamarea grăbesc procesul de îmbătrânire. Un om mândru, fiind gelos, îi doreţte cu sinceritate moartea celui pe care e gelos, dar moare el însuşi.
Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orce animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.
Cu cât este mai mare amploarea dorinţelor, cu atât mai puternică va fi gelozia, durerea sufletească, agresivitatea şi, cu atât mai repede, vor apărea bolile. De îndată ce dependenţa de dorinţele profunde se transformă în dependenţă de alcool începe distrugerea. Dacă boala a pătruns mai adânc, atunci în acest caz, nu ajută nici alcoolul, nici drogurile.
Cu cât aşteptăm mai multe de la o persoană cu atât mai puternică va fi depresia şi supărarea mea dacă nu primesc ce doresc. A aştepta înseamnă dependenţă. Cu cât depindem mai mult de fericirea umană cu atât mai puţină iubire va exista în noi şi va exista mai multă supărare şi boală.
Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.
Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

FONDUL DE URĂ ŞI DE SUPĂRARE SE DEZVOLTĂ ŞI SE TRANSFORMĂ ÎNTR-UN PROGRAM DE AUTODISTRUGERE

Oamenii trebuie să înceteze să se urască unul pe altul. Acest lucru slăbeşte organismul şi aduce boala. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Supărarea pe aproapele tău este una dintre cele mai răspândite încălcări ale legilor universului care pot determina diferite neplăceri în viaţă, atât celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
Nimeni nu poate să facă ceva contra aproapelui său fără să plătească scump această dovadă de lipsă de iubire. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.
Omul care comite o faptă reprobabilă îşi va înregistra fapta în propria cauză, cu timpul, ea se va întoarce ca efect. Cel care face binele va găsi binele. Să nu scuipăm în fântână căci s-ar putea să bem apă din ea. Nu puteţi opri ura, folosind răzbunarea în lupta împotriva ei. Fiecare violenţă dă naştere la un contraatac. Nu puteţi lupta contra răului cu rău. Este ca şi cum ai lupta contra focului cu foc.
Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge.
Dacă cineva te calcă fără să vrea pe un picior înseamnă că el nu are nici o vină. Deci vina celor întâmplate se află în tine. Prin urmare, trebuie să-i ceri iertare în gând pentru asta. Astfel veţi constata că supărarea va dispare imediat. O supărare grea care nu trece este deja o boală destul de gravă.
În situaţii critice, în nici un caz să nu te laşi cuprins de frică sau de mânie, că vei rata.
Suferinţele de care ne plângem deseori, acuzând pe nedrept destinul, sunt opera noastră şi ne aparţin în totalitate. Totul se plăteşte, şi fapta bună ca şi cea rea. Legea care reglează diversele fapte ale oamenilor, pozitive sau negative, este cunoscută din vechime şi poartă numele de legea talionului, ce ţie nu-ţi place altuia nu face.
Dacă în fiecare secundă sufletul urăşte şi blamează lumea înconjurătoare atunci în fiecare fracţiune de secundă omul se autodistrugere. Dacă există ură faţă de adversar, atunci este imposibil de învins. Pentru a învinge adversarul trebuie să-l iubeşti. Omul care învinge prin ură şi consideră că el a cîştigat, în realitate a piedut. Numai că el nu vede acest lucru. Chiar dacă a nimicit adversarul el va pieri apoi sigur. Astfel pentru a învinge adversarul el trebuie iubit. Ura faţă de o altă persoană înseamnă întotdeauna sinucidere. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală.
Plăcerea de a bârfi, minţii şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Toţi cei care seamănă răutate vor culege suferinţă şi amăgire. Să nu te aperi emoţional când te supără cineva, adică niciodată să nu răspunzi cu un reproş sau cu supărare la supărare. Când vecinul tău este mânios pe tine trimete-i iubire în loc de ură şi mânie. .
Pentru anihilarea agresivităţii cel în cauză trebuie să se roage cu bucurie în fiecare seară pentru sănătatea persoanei pe care o urăşte. Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi dăruieşte-i mental pace, sănătate şi iubire, restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea.. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă.
Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti.
Răzbunându-te te faci egal cu adversalul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile voastre. (Marcu 11.26).
Iertarea este sigură doar atunci când nu gândeşti negativ despre cel iertat. Când îl poţi avea în faţa ta fără să apară vre-un resentiment, vre-o judecată, când îl accepţi aşa cum este. Numai astfel iertarea devine reală. Dacă încercăm să ne apărăm cu atât mai mult atragem atacul asupra noastră. Apărarea noastră trebuie să se axeze numai pe iubire, transmiţând agresorului un dar de iubire şi nu de ură.
Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.
Omenirea trebuie să înveţe din nou să iubească: pe Dumnezeu, Universul, oamenii, lumea înconjurătoare, trecutul, prezentul şi viitorul.
Dacă vreţi să-l transformaţi pe criminal, trebuie să încetaţi de a-l mai pedepsi şi să începeţi să-l iubiţi. În acest fel cel mai cumplit criminal se va înmuia atunci când este pus în faţa iubirii şi grijei adevărate.
Dacă noi ajutăm un om să se ridice când a căzut se cheamă sprijin. Dacă însă noi continuăm să-l susţinem după ce s-a ridicat şi a început să meargă se cheamă umilire şi pervertire. Fără compasiune şi ajutorarea aproapelui omul n-ar fi om. Dar dacă această compasiune pătrunde adânc în interior, ea începe să dăuneze sufletului celui pe care îl compătimim, opacizând parcă răspunderea personală a omului în faţa Lui Dumnezeu.
Dacă ajutăm o familie oropsită cu alimente, îmbrăcăminte etc. în viaţa viitoare acea familie se va achita la rândul ei faţă de noi, pentru ca în acest mod karma să fie satisfăcută.
Când oferiţi cuiva un sfat acordaţi persoanei respective şi dreptul de a alege. În cazul în care sfatul a fost nepotrivit ea singură va trebui să decidă dacă să-l urmeze sau nu astfel responsabilitatea va cădea pe umerii ei nu ai dvs. Dacă sfatul a fost dat pe un ton categoric cel care va suporta consecinţele unei acţiuni greşite veţi fi chiar dvs.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu