CANTAREA CANTARILOR

CAPITOLUL 1
Iubirea intre mire si mireasa.

l. Saruta-ma cu sarutarile gurii tale, ca sarutarile tale sunt mai bune ca vinul.
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir varsat este numele tau; de aceea fecioarele te iubesc.
3. Rapeste-ma, ia-ma cu tine! Hai sa fugim! - Regele m-a dus in camarile sale: ne vom veseli si ne vom bucura de tine. Iti vom preamari dragostea mai mult decat vinul. Cine te iubeste, dupa dreptate te iubeste!
4. Neagra sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasa, ca salasurile lui Chedar, ca si corturile lui Solomon.
5. Nu va uitati ca sunt negricioasa ca doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au maniat, trimisu-m-au sa le pazesc viile, dar via mea nu mi-am pazit-o!
6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ti pasti tu oile? Unde poposesti tu la amiaza? De ce oare sa ratacesc zadarnic pe la turmele tovarasilor tai?
7. Daca nu stii unde, tu cea mai frumoasa intre femei, tine atunci mereu urmele oilor, paste-ti mieii in preajma colibelor, iezii in preajma ciobanilor!
8. Cu un telegar inhamat la carul lui Faraon te aseaman eu, draga mea!
9. Frumosi se vad obrajii tai, asezati intre cercei si gatul tau impodobit cu sire de margaritare.
10. Fauri-vom pentru tine lantisoare aurite, cu picaturi si crestaturi de argint.
11. Cat regele a stat la masa, nardul meu a revarsat mireasma.
12. Perinita de mirt este iubitul meu, care se ascunde intre sanii mei.
13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupar, din Enghedi, de la vii cules.
14. Cat de frumoasa esti tu, draga mea! Cat de frumoasa esti! Ochi de porumbita sunt ochii tai.
15. Cat de frumos esti dragul meu! Si cit de dragalas esti tu! Pajistea de iarba verde ne este al nostru pat.
16. Cedrii ne sunt acoperis salasluirii si adapost ne sunt chiparosii.

CAPITOLUL 2
Mirele lauda frumusetea miresei.

1. Eu sunt narcisul din campie, sunt crinul de prin valcele.
2. Cum este crinul intre spini, asa este draga mea intre fete.
3. Cum este marul intre copaci, asa este dragul meu printre flacai. Sa stau la umbra marului imi place, dulce este rodul lui in gura mea!
4. El m-a dus in casa de ospat si sus drept steag era iubirea.
5. Intariti-ma cu vin, cu mere racoriti-ma, ca sunt bolnava de iubire.
6. Stanga sa este sub cap la mine si cu dreapta lui ma cuprinde.
7. Va jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din camp, nu treziti pe draga mea; pana nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iata-l vine, saltand peste coline, trecand din munte-n munte.
9. Ca o gazela e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iata-l la noi pe prispa, iata-l priveste pe fereastra, printre gratii iata-l se uita.
10. Si incepe sa-mi vorbeasca: Scoala, draga mea, si vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a incetat.
12. Flori pe camp s-au aratat si a sosit vremea cantarii, in tarina glas de turturea se aude.
13. Smochinii isi dezvelesc mugurii si florile de vie vazduhul parfumeaza. Scoala, draga mea, si vino!
14. Porumbita mea, ce-n crapaturi de stanca, la loc prapastios te-ascunzi, arata-ti fata ta! Lasa-ma sa-ti aud glasul! Ca glasul tau e dulce si fata ta placuta.
15. Prindeti vulpile, prindeti puii lor, ele ne strica viile, ca via noastra e acum in floare.
16. Iubitul meu este al meu si eu sunt a lui. El printre crini isi paste mieii.
17. Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, saltand ca o caprioara, ca un pui de cerb, peste muntii ce ne despart.

CAPITOLUL 3
Mireasa arata iubirea sa catre mire.

1. Noaptea-n pat l-am cautat pe dragul sufletului meu, l-am cautat, dar, iata, nu l-am mai aflat.
2. Scula-ma-voi, mi-am zis, si-n targ voi alerga, pe ulite, prin piete, amanuntit voi cauta pe dragul sufletului meu. L-am cautat, nu l-am mai aflat.
3. Intalnitu-m-am cu paznicii, cei ce targul strajuiesc; „N-ati vazut, zic eu, pe dragul sufletului meu?"
4. Dar abia m-am despartit de ei si iata, eu l-am gasit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci si nu l-am mai lasat, pana nu l-am dus la mama mea, pana nu l-am dus in casa ei.
5. Va jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din camp, nu treziti pe draga mea, pana nu-i va fi ei voia!
6. Cine este aceea care se ridica din pustiu, ca un stalp de fum, par-c-ar arde smirna si tamaie, par-c-ar arde miresme iscusit gatite?
7. Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, inconjurata de saizeci de voinici, viteji falnici din Israel.
8. Toti sunt inarmati, la razboi deprinsi. Fiecare poarta sabie la sold, pentru orice intamplare si frica de noapte.
9. Regele Solomon si-a facut tron de nunta din lemn de cedru din Liban.
10. Stalpii lui sunt de argint, peretii de aur curat, patul e de purpura, iar acoperisul este de scumpe alesaturi; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
11. Iesiti, fetele Sionului, priviti pe Solomon incoronat, cum a lui maica l-a incununat, in ziua sarbatoririi nuntii lui, in ziua bucuriei inimii lui!

CAPITOLUL 4
Frumusetea miresei.

l. Cat de frumoasa esti tu, draga mea, cit de frumoasa esti! Ochi de porumbita ai, umbriri de negrele-ti sprancene, parul tau turma de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara.
2. Dintii tai par turma de oi tunse, ce ies din scaldatoare facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura.
3. Cordelute purpurii sunt ale tale buze si gura ta-i incantatoare. Doua jumatati de rodii par obrajii tai sub valul tau cel straveziu.
4. Gatul tau e turnul lui David, menit sa fie casa de arme: mii de scuturi atarna acolo si tot scuturi de viteji.
5. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, doi iezi care pasc printre crini.
6. Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colina de mirt, voi veni la tine, munte de tamaie.
7. Cat de frumoasa esti tu, draga mea, si fara nici o pata.
8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degraba coboara din Amana, din Senir si din Hermon, din culcusul leilor si din munti cu leoparzi!
9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta si cu colanu-ti de la san.
10. Cat de dulce, cand dezmierzi, esti tu sora mea mireasa; si mai dulce decat vinul este mangaierea ta. si mireasma ta placuta este mai presus de orice mir.
11. Ale tale buze miere izvorasc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul imbracamintei tale e mireasma de Liban.
12. Esti gradina incuiata, sora mea, mireasa mea, fantana acoperita si izvor pecetluit.
13. Vlastarele tale cladesc un paradis de rodii cu fructe dulci si minunate, avand pe margini arbusti care revarsa miresme:
14. Nard, sofran si scortisoara cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tamaie lacrimeaza, cu mirt si cu aloe si cu arbusti mirositori.
15. In gradina-i o fantana, un izvor de apa vie si paraie din Libar.
16. Scoala vant de miazanoapte, vino vant de miazazi, suflati prin gradina mea si miresmele-i starniti; iar iubitul meu sa vina, in gradina sa sa intre si din roadele ei scumpe sa culeaga, sa manance.

CAPITOLUL 5
Frumusetea mirelui

1. Venit-am in gradina mea, sora mea, mireasa mea! Strans-am miruri aromate, miere am mancat din faguri, vin si lapte am baut. Mancati si beti, prieteni, fiti beti de dragoste, iubitii mei!
2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la usa batand zice: Deschide-mi, surioara, deschide-mi, iubita mea, porumbita mea, curata mea, capul imi este plin de roua si parul ud de vlaga noptii.
3. Haina eu mi-am dezbracat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spalat, cum sa le murdaresc eu iar?
4. Iubitul mana pe fereastra a intins si inima mi-a tresarit.
5. Iute sa-i deschid m-am ridicat, din mana mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe inchizatoarea usii.
6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi incremenise, cand cel drag mie-mi vorbise; iata eu l-am cautat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar raspuns nu mi s-a dat.
7. Intalnitu-m-au strajerii, cei ce targul strajuiesc, m-au izbit si m-au ranit si valul mi l-au luat, cei ce zidul il pazesc.
8. Fete din Ierusalim, va jur: De-ntalniti pe dragul meu, ce sa-i spuneti oare lui? Ca-s bolnava de iubire.
9. Ce are iubitul tau mai mult ca altii, o tu, cea mai frumoasa-ntre femei? Cu cit iubitul tau e mai ales ca alti iubiti, ca sa ne rogi asa cu juramant?
10. Iubitul meu e alb si rumen, si intre zeci de mii este intaiul.
11. Capul lui, aur curat; parul lui, par ondulat, negru-nchis, pana de corb.
12. Ochii lui sunt porumbei, ce in lapte trupu-si scalda, la izvor stand multumiti.
13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii rosii, in mir mirositor sunt scaldate.
14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze impodobite; pieptul lui e scut de fildes cu safire ferecat.
15. Stalpi de marmura sunt picioarele lui, pe temei de aur asezate. Infatisarea lui e ca Libanul si e maret ca cedrul.
16. Gura lui e negrait de dulce si totul este in el fermecator; iata cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iata cum este al meu mire!

CAPITOLUL 6
Iarasi se lauda frumusetea miresei.

l. Unde s-a dus iubitul tau, cea mai frumoasa-ntre femei? Unde-a plecat al tau iubit, ca sa-l cutam si noi cu tine?
2. Iubitul meu in gradina lui s-a dus, in straturi d-aromate pline, sa-si pasca turma acolo si crini frumosi s-adune.
3. Eu a iubitului meu sunt si el este al meu, el printre crini isi paste iezii.
4. Frumoasa esti, iubita mea, frumoasa esti ca Tirta si ca Ierusalimul draga, dar ca si oastea in razboi temuta.
5. Intoarce-ti ochii de la mine, ca ei de tot ma scot din fire.
6. Parul tau turme de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara. Dintii tai par turma de oi tunse, ce din scaldatoare ies, facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura.
7. Doua jumatati de rodii par obrajii tai, sub valul tau cel straveziu.
8. Solomon are saizeci de regine si optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai tine!
9. Dar ea e numai una, porumbita mea, curata mea; una-i ea la a ei mama, singura nascuta in casa. Fetele cand au vazut-o, laude i-au inaltat, iar reginele si concubinele osanale i-au cantat.
10. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea straluceste si ca luna-i de frumoasa, ca soarele-i de luminoasa si ca oastea de razboi temuta?
11. La gradina nucilor m-am dus, ca sa vad verdeata vaii, daca a dat vita de vie si daca merii au inflorit.
12. Si nu stiu cum s-a petrecut, ca a mea inima m-a dus la ostirea de razboi a viteazului meu neam.

CAPITOLUL 7
Frumusetea Sulamitei.

1. Intoarce-te, Sulamita! Intoarce-te, fata sa Zi-o privim! Ce priviti la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cat de frumoase sunt, domnita, picioarele tale in sandale! Rotunda-i coapsa ta, ca un colan, de mester iscusit lucrat.
3. Sanul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamaios plina; trupul tau e snop de grau, incins frumos cu crini din camp.
4. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5. Gatul tau e stalp de fildes; ochii tai sunt parca iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tau este ca turnul din Liban, ce priveste spre Damasc.
6. Capul tau este maret cum e Carmelul, iar parul Ii-e de purpura; cu ale lui mandre suvite tii un rege in robie.
7. Cat de frumoasa esti si atragatoare, prin dragalasia ta, iubito!
8. Ca finicul esti de zvelta si sanii tai par struguri atarnati in vie.
9. In finic eu m-as sui - ziceam eu - si de-ale lui crengi m-as apuca, sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10. Sarutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta.
12. Hai, iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem!
13. Maine hai la vie sa vedem daca a dat vila de vie, merii de-au inmugurit, de-s aproape de-nflorit. Si acolo iti voi da dezmierdarile mele.
14. Mandragorele miresme varsa si la noi acasa sunt multe fructe vechi si noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am pastrat.

CAPITOLUL 8
Dragostea cea desavarsita

1. O, de mi-ai fi fost tu fratele meu si sa fi supt la sinul mamei mele, atunci pe ulita de te-ntalneam, cu drag, prelung te sarutam si nimeni nu-ndraznea osandei sa ma dea.
2. Te-as fi luat si-n casa mamei te-as fi dus, in casa celei ce m-a nascut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus si eu cu drag ti-as fi dat vin bun si must de rodii.
3. Stanga sa este sub capul meu si cu dreapta-i ma cuprinde.
4. Fete din Ierusalim, va jur pe cerboaicele si gazele din camp, nu treziti pe draga mea pana nu-i va fi ei voia!
5. Cine se inalta din pustiu, sprijinita de-al sau drag? Sub marul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a nascut si ti-a dat lumina zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sanul tau ma poarta, poarta-ma pe mana ta ca pe o bratara! Ca iubirea ca moartea e de tare si ca iadul de grozava este gelozia. Sagetile ei sunt sageti de foc si flacara ei ca fulgerul din cer.
7. Marea nu poate stinge dragostea, nici raurile s-o potoleasca; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispret ar fi respins acela.
8. Avem o mica surioara, care sani nu are inca. Ce-am face cu sora noastra, cand ea ar fi petita?
9. Zid de piatra de-ar fi ea, coroana de argint i-am face; iar usa dac-ar fi, cu lemn de cedru am captusi-o.
10. Zid sunt eu acum si sanii mei sunt turnuri; drept aceea in ochii lui eu am aflat pacea.
11. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucratorilor, s-o lucreze si sa-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
12. Via mea este la mine acasa; mia de sicli sa fie a ta, Solomoane, si doua sute numai pentru cei ce pazesc roadele ei!
13. O, tu, ce in gradini salasluiesti, prietenii vor sa-ti asculte glasul; fa-ma sa-l aud si eu cu ei!
14. Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o caprioara fii, fii ca puiul cel de cerb, peste muntii cei imbalsamati!

HUNA o învăţătură antică

Huna este o Cale stăveche, universală, probabil la fel de veche ca şi creaţia omului. Legendele spun că Huna vine din timpuri străvechi, din continentul Mu (Mu sau Pacifida, continent legendar care ar fi existat pe locul Pacificului de astăzi şi care, la fel ca şi Atlantida, a dispărut fără urmă într-un cataclism) şi mai târziu din Atlantida, însă primele atestări documentare pe care le avem despre prezenţa sa datează din Egiptul antic. Potrivit kahunaşilor, în primul mileniu înainte Cristos, un grup de iniţiaţi s-au reunit şi au creat o limbă artificială prin intermediul căreia cunoaşterea Huna să poată fi transmisă din generaţie în generaţie. Acest limbaj secret a format rădăcinile unei alte limbi care să poată fi folosit de toată lumea în aşa fel încât indiferent de utilizarea limbii profaneşi de credinţele care porneau din ea, cunoaşterea iniţiatică aflată la baza ei să rămână un secret bine păstrat. Multe înţelesuri simbolice au fost adăugate înţelesurilor limbajului secret iniţial, totuşi aceste prime simboluri majore s-au păstrat fiind transformate în câteva rădăcini semantice pentru a asigura spravieţuirea ulterioară a acelei cunoaşteri. Există unele dovezi antropologice care confirmă existenţa credinţei kahuna şi că această limbă şi cunoaşterea pe care o conţine s-a răspândit din Pacific în toată lumea, iar urme ale ei încă mai există în multe din denumirile unor locuri străvechi aflate în alte zone ale globului.

Cromoterapia - terapia prin culori

Cromoterapia face parte din terapiile naturale pe care le redescoperim cu încântare, ca fiind apte sî ne reechilibreze organismul într-o manieră cât se poate de blândă, mai ales în condiţiile în care acesta este aproape mereu supus stresului şi tensiunilor continue ale vieţii moderne.
În Extremul Orient, în China şi mai ales în India, cu mii de ani în urmă, filtrele de culori, obţinute din pigmenţi vegetali, erau larg utilizate pentru tratarea diferitelor afecţiuni. Chiar şi apa administrată celor bolnavi era expusă la soare cu filtre colorate deasupra astfel încât să capete impregnarea şi proprietăţile diferitelor culori.
În Evul Mediu, marii maeştrii ai folosirii luminii colorate au fost bizantinii cu celebrele lor vitralii, care, în lumina solară, străluceau în nuanţe coloristice feerice. Izvoare istorice povestesc că atunci când turcii au năvălit în Constantinopol şi au vrut să jefuiască bazilica Sfânta Sofia au rămas încremeniţi în faţa splendorii jocului de lumini colorate creat de vitralii în biserică.
Omul se află permanent în câmpul unor influenţe cromatice, acestea afectându-i modul de viaţă, întrucât culoarea are o influenţă extraordinară nu numai în ceea ce priveşte performanţele cantitativa şi calitative ale muncii fizice sau intelectuale, ci mai ales asupra stării de sănătate şi a echilibrului său psihofiziologic. Cromoterapia urmăreşte refacerea organismului prin folosirea culorilor, fiind demonstrat faptul că fiecare culoare provoacă o anumită reacţie a creierului uman, ambianţa cromatică putând fi un factor de confort, cât şi de disconfort.
Psihologii americani au ajuns la concluzia că diferitele culori ale obiectelor cu care avem de-a face zilnic au o influenţă hotărâtoare asupra stării noastre de spirit şi a modului de viaţă.
Cromoterapia ne învaţă să folosim energia luminii şi a culorilor pentru a ne conserva sănătatea fizică, emoţională şi mentală. Utilizarea inteligentă a culorilor este una dintre modalităţile cele mai simple prin care ne putem îmbunătăţi raporturile cu lumea înconjurătoare şi cu noi înşine, ducând o viaţă deschisă spre lumină, în acord cu natura şi cu infinita ei bogăţie de culori şi nuanţe. Lumina este absolut necesară vieţii datorită aportului energetic specific pe care îl aduce şi care determină procese la nivel molecular, influenţând în acelaşi timp comportamentul uman. Această acţiune a luminii vizibile se datorează informaţiei pe care o poartă, capabilă să declanşeze reacţii din partea diverselor componente ale sistemului viu uman.
Atunci când lumina albă străbate o prismă are loc descompunerea în părţile ei componente care alcătuiesc spectrul natural ROGVAIV: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Fiecare dintre aceste culori reprezintă o radiaţie electromagnetică monocromatică, care are o anumită frecvenţă şi lungime de undă şi care poartă o informaţie specifică, generatoare de efecte moleculare în structura vie.
Cromoterapia vizează reechilibrarea energetică a organismului şi implicit, restabilirea stării de sănătate, efectele acţiunii culorilor asupra organismului uman putând fi stabilite urmărind parametrii funcţionali şi biochimici înainte şi după aplicarea acestei terapii naturale.
trebuie reţinut faptul că terapia cu ajutorul culorilor este o terapie energetico-informaţională, care poate fi aplicată atât în scop preventiv cât şi curativ.
Marele pictor Giotto declara că dintre toate culorile pe care le aşternea pe pânză, doar una singură avea darul să-l inspire şi să-l învioreze şi această culoare era oranj. Goethe recunoştea că pentru a se putea odihni avea nevoie de ambianţa culorii albastre.
Oamenii de ştiinţă descoperă mereu aspecte noi privind magia culorilor, care îşi găsesc utilitatea în viaţa noastră de toate zilele. În prezent culoarea nu mai este privită ca un ornament întâmplător, ci ca un instrument util în mâinile medicului, psihologului şi chiar a omului de afaceri, deoarece ne face viaţa mai fericită şi mai confortabilă.
Culorile pe care le alegem spun o întreagă poveste despre persoana care suntem cu adevărat, întrucât există o legătură strânsă între culoarea favorită şi starea de sănătate, emoţiile, sentimentele şi înfăţişarea fiecăruia dintre noi.

Meloterapia - terapia prin muzică

"Muzica este în adevăr mijlocitoarea dintre viaţa simţurilor şi viaţa spiritului. " Ludwig van Beethoven
Istoria comparată a muzicii şi medicinii este de o deosebită bogăţie, relevând o adevărată unitate a gândirii muzicale şi medicale, originile lor sunt cele ale umanităţii înseşi, iar evoluţia acestora se rezumă la evoluţia spiritualităţii umane.Ambele sunt situate în centrul oricărei civilizaţii şi întotdeauna legate de activitatea omului.
Descoperirile arheologice demonstrează că dansul şi cântecul au precedat vorbirea, ceea ce înseamnă că muzica este un limbaj primordial, universal al omenirii. Influenţa binefăcătoare a muzicii asupra funcţiilor organismului uman în general şi mai ales asupra psihicului a fost observată din cele mai vechi timpuri, folosirea muzicii în scop terapeutic fiind tot atât de veche ca şi medicina însăşi. În epoca primitivă, muzica a ocupat un loc important în descântecele destinate alungării spiritelor rele pătrunse în organism, considerate drept cauză a bolilor. Mitologia greacă a legat şi ea arta tămăduirii de muzică, astfel Apolo, zeul muzicii, al poeziei şi al artelor frumoase, era totodată considerat şi un zeu vindecător, iar fiul său Asclepios era zeul medicinei.
Documente privind utilizarea muzicii în scop tămăduitor ne parvin încă din Egiptul antic, iar ulterior, de la evrei, greci, romani şi arabi. Medici sfătuiau bolnavii să se plimbe sau să stea cât mai multă vreme în locuri pitoreşti, mai ales pe malul apelor sau în pădure şi să asculte muzică. Cele mai apreciate instrumente pentru ameliorarea bolilor erau flautul şi lira. Medicina antichităţii considera că muzica însăţi este o formă a medicinei, că are rolul de a acorda organismul şi psihicul uman cu ritmurile macrocosmice.
Influenţa muzicii asupra fiinţelor vii nu se rezumă numai asupra oamenilor, ci se manifestă şi asupra florei şi faunei. S-a observat că plantele cresc mai repede şi produc mai multe flori, fructe şi seminţe când ascultă muzică instrumentală, mai ales la vioară sau flaut.
Muzica naturii - cântecul păsărilor, murmurul izvoarelor, foşnetul frunzelor, torentul cascadelor, unduirea continuă a valurilor mării, adierea vântului, ritmul picăturilor de ploaie - este redată prin sunete de o frumuseţe intrinsecă, care influenţează benefic atât sufletul, cât şi spiritul omului. Muzica simbolizează şi exprimă principiul comunicării reciproce şi înţeleasă spiritual ea reprezintă veneraţia pentru viaţă. Ca o vibraţie a naturii, muzica intră mai mult sau mai puţin în rezonanţă cu vibraţia organismului uman.
Muzica ca agent terapeutic trebuie să emoţioneze, să stimuleze sau să-i calmeze pe cei care o ascultă. Ea întăreşte speranţele şi tonifică facultăţile creatoare ale omului, amplificându-i în acelaşi timp treăsăturile pozitive ale personalităţii. Vraja muzicii, armonia sunetelor, sentimentele pline de emoţie exprimate prin această artă scot oamenii de sub influenţa negativă a unor stări psihice de angoase şi prin calm, seninătate şi emoţie artistică îi transpune într-o stare care le dă încredere în viaţă şi îi face să privească lumea cu înţelegere şi optimism.
Meloterapia este o terapie puternică, care poate să creeze bună dispoziţie, să reconforteze fizic şi în mod special psihic, ea are ca pricipal obiectiv acela de a diminua anxietatea, de a înlătura inhibiţiile, de a ajuta la reorganizarea vieţii interioare, muzica fiind un important factor al armonizării şi înnobilării fiinţei umane.
La copii, muzica este un excelent mijloc de formare şi de comunicare. Pentru adulţi, muzica are puterea de a-i face pe aceştia mai buni, le înflăcărează sentimentele, le descoperă sensul frământărilor şi marilor probleme ale vieţii, le stimulează activitatea şi o face mai plăcută. Pentru persoanele în vârstă, muzica stimulează funcţiile inteleczuale încetinite şi atenuează sentimentul de izolare. În general se recomandă ca fiecare persoană să asculte muzica pe care o iubeşte, indiferent dacă este cultă, uşoară sau populară.
Ascultarea pieselor muzicale preferate asigură un tonus deosebit, muzica ne răstălmăceşte gândirea şi imaginaţia, ne oferă siguranţă, linişte şi bună dispoziţie.
""

Vine un moment în viaţă când realizezi

Cine contează,
Cine nu a contat niciodată,
Cine nu va mai conta...
Si cine va conta întotdeauna....

Deci, nu iţi face griji pentru oamenii din trecutul tău,
Există un motiv pentru care nu au ajuns să fie prezenţi în viitorul tău...

Iubirea si "energiile" lui Dumnezeu

Comunitatea celor vii este imaginea şi prelungirea existenţei divine în această lume. Nu se poate vorbi despre Dumnezeu în limbajul nostru omenesc, ci poate fi doar adorat în tăcere. Dar Iisus ne-a dezvăluit că, în realitate, Dumnezeu e un părinte, un izvor de iubire şi de libertate. Din El a purces Duhul Sfant "Dătătorul de viaţă". Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane. Fiecare persoană a Sfintei Treimi, revelându-se în lume şi lucrând în oameni şi între oameni, manifestă unitatea desăvârşită faţă de ele. Sfânta Treime este unitatea absolută, de nesaparat şi de neamestecat.
Dumnezeu este taină: nu putem şti nimic despre fiinţa lui. Dar el este IUBIRE: a creat oamenii ca ei să participe la divinitatea sa. "Energiile" divine, prin care Dumnezeu se revarsă către oameni, ca lumina care iradiază din chipul lui Hristos în momentul Schimbării la Faţă, fac din univers un "rug aprins" pe care îl vedem dacă nu suntem orbiţi de patimi. ""